22 iul. Despre Criză
Periodic lumea este zguduită de criză. Criză climatică, criză energetică, criză imobiliară, criză politică, criza alimentelor, criză de nervi, criză de plâns, criza imigranților, criză monetară, criză, criză, criză. Și lumea intră în panică și începe să ia decizii iraționale (mai ales colective).
Hai să stăm puțin și să judecăm cu mintea noastră despre criză. Ce este criza? Cum se întâmplă ea în viață noastră? Putem evita o criză? Este bună o criză?
Păi, în sens larg criza este o situație importantă care schimbă, decisiv, evoluția. În sens restrâns, este o situație critică în care trebuie să luăm decizii imediat ca să limităm efectele (unii zic pagubele, și știu ei de ce zic așa).
Din aceste definiții sumare, criza este ceva musai negativ, care ne afectează în sensul rău și care ne aduce schimbări pe care nu le dorim. Și tot din aceste definiții se observă că legăm criza de evoluție.
Și atunci, dacă vorbim despre evoluție și despre schimbări decisive, nu mai bine privim criza ca pe ceva bun? Iar dacă te uiți în viața ta, nu cumva observi numeroase situații prin care ai trecut cu bine, fără prea multe și mari emoții, momente și experiențe pe care, cu ușurință le putem clasifica ca și crize? Nașterea, despărțirea de mama (când pleacă la serviciu/ sau la coafor), prima pierdere, prima notă proastă, prima dragoste, prima despărțire, pierderea unei persoane dragi, pierderea unui job, o boală, un accident, etc, sunt tot atâtea “crize” pe care le suportăm fără nici o problemă (mă rog, majoritatea noastră le suportă fără probleme) și mergem mai departe, ba chiar suntem mai buni, mai înțelepți și mai fericiți (uneori). Corect? Corect!
De unde atâta emoție, panică și iraționalitate în așa numitele crize (colective/ publice)? Din contaminare, zic eu. Păi tu ești bine mersi, nu ai nici o problemă importantă în viață ta. Ai un loc unde să stai, ai un job, ieși în oraș destul de des, ai prieteni, te simți ok, ce să mai, duci un trai cel puțin decent și dintr-o dată, BUM ! CRIZĂ ! Cresc prețurile, crește șomajul, zvonurile alarmiste se răspândesc cu repeziciune, știrile negative devin preponderente, oamenii devin îngrijorați, preocupați, abătuți, irascibili și zâmbesc mai puțin și asta într-un timp foarte scurt, adeseori la nivelul unei singure luni. Aduceți-vă aminte de martie 2020 sau februarie 2022, nu mai vorbim de situația prezentă.
Tu ești în continuare în aceeași situație, trai cel puțin decent, dar în jurul tău se aprinde focul panicii, criza devine subiect de viață și de moarte și încet, încet, devii o victimă. Și iei decizii iraționale: la început mai ușoare (începi să discuți despre criză, probleme și lipsuri), apoi mai apăsate (o să se întâmple lucruri rele) pentru ca în final să îți validezi contaminarea cu preluarea și difuzarea (din acest moment devii propagator al crizei) oricăror știri sau evenimente (accidentale sau punctuale) care confirmă teoria crizei.
Cei care studiază fenomenul propagării crizelor spun că, adeseori o criză este auto-întreținută, ea pornește ca o avertizare (atenționare la ceva) pentru ca, în urma contaminării unui număr critic de oameni să devină criză.
Referitor la modul de propagare al crizei, contaminarea care se produce rapid prin manipularea crizei (și aici nu mă refer la sensul malefic al acțiunii ci mai degrabă la înțelegerea crizei ca oportunitate din care se poate obține ceva) amplifică fie efectul, fie viteza de manifestare a situației.
Prin urmare, criza induce o schimbare majoră, decisivă și adeseori ireversibilă din care putem învăța și din care cu siguranță vom ieși schimbați. Iar din acest punct de vedere putem privi criza ca pe un motivator foarte puternic de ieșire din zona de confort. Bine, mai sunt și alte explicații, metafizice, însă dacă înțelegem acest punct de plecare, și anume, criza este ceva care ne împinge mai departe în evoluția noastră, atunci putem spune că am devenit mai înțelepți.
Dar există și “situații de criză” în care ne panicăm, ne pierdem controlul și luciditatea și luăm decizii iraționale. Accidentele, boli grave, intoxicații cu diverse substanțe, etc sunt situații în care este foarte greu să fii stăpân pe tine. În aceste situații, dată fiind presiunea pe care o exercită asupra ta, ai nevoie de ajutor din exterior, limitat și imediat.
Uită-te în jurul tău și vezi ce fac ceilalți, cere un sfat, o părere, cere ajutor, sunt modalități prin care poți trece de criză.
Și mai este o categorie, cea a crizelor imaginare. Sunt acele situații, experiențe și conjuncturi în care simțim emoții puternice și impulsuri cărora nu le putem face față și avem tendința să reacționăm exagerat. O jignire, o despărțire, o lovitură involuntară, etc sunt pericole percepute acut de către creierul nostru care ne suprastimulează reacția.
Respiră adânc, numără până la 10, gândește-te la ceva frumos din viața ta și te vei calma rapid. După care ia o decizie. Nu contează cum este decizia. Ea însă, odată luată, pune capăt situației de criză.
Crizele sunt deci, “crize” și “crize”. Unele (accidentele) sunt reale iar altele sunt imaginare. Însă în ambele situații avem de a face cu provocări necesare pentru a merge mai departe.
Ce poți face când te confrunți cu semnele unei crize profunde schimbări? Imediat să faci o evaluare mentală rapidă și să pui provocarea acolo unde este: reală sau imaginară. Iar în funcție de asta să iei decizia potrivită.
Cu cât înțelegi mai repede situația cu atât decizia ta va fi mai adecvată. Cu cât ești mai contaminat de “crizele” altora cu atât îți va fi mai dificil să gestionezi emoțiile care te cuprind.
Iar pentru cei familiarizați, este o manifestare foarte clară a locus-ului de control.
Închei prin a spune că, pe lângă moarte, evoluția (pentru unii involuția) este o constantă cu care suntem dăruiți de la naștere și care se va manifestă pe tot parcursul vieții. Acum, joac-o p-asta !!!
No Comments