Cand ai un Ciocan…

05 nov. Cand ai un Ciocan…

….toate obiectele din jur iti par cuie

Calmati-va oameni buni. Trageti aer in piept de cateva ori si uitati-va in jurul vostru. S-ar putea sa descoperiti ca nu sunteti anxiosi, ca nu aveti depresie, ca nu sunteti in relatii dependente, narcisiste sau de alta natura. Poate sunteti doar obositi, poate aveti o reactivitate mai mare la bombardamentul de stiri negative, poate sunteti mai empatic si va incarcati usor cu gandurile si emotiile altora. Poate ca partenerul dvs. este cel pe care vi l-ati dorit si il aveti.

Traim intr-o lume inflationista, puternic inflationista. Avem telefoane din ce in ce mai multe, mai complicate si mai usor de achizitionat. Avem credite, imobiliare, de consum, de nevoi personale, de overdraft, auto, prima casa, refinantare, refinantarea refinantarii, etc. Avem preoti, samani, guru, maestrii, coach, consilieri, psihologi, terapisti, dezvoltatori de bine, sustinatori de crestere personala, traineri, medici si maseuri toti cu un singur obiectiv: sa te faca sa te simti bine. Pardon, sa te ajute sa te simti bine. Ahh, scuze din nou, sa te sprijine sa te simti bine. Off, nu reusesc niciodata din prima, sa faciliteze starea ta de bine.

Avem multe locuinte dar putine camine, multa mancare si oameni care mor de foame, spatiu excedentar dar ne inghesuim in down town, masini multe dar soferi putini, soare din plin dar multi ochelari la ochi (ah, astia ii vedem pe ochi si cand nu este soare). Avem multa dragoste de daruit dar relatii din ce in ce mai putine si mai superficiale.

Avem medicamente, medici, clinici si cabinete, specialisti foarte, foarte multi si AI in plina dezvoltare dar oamenii sunt din ce in ce mai bolnavi, mai singuri, mai saraci si mai deprimati.
Foarte probabil ca multi nu vor apuca binefacerile tehnologice de prelungire a vietii si de imbunatatire (fara efecte secundare, sic. Pe bune? Va exista asa ceva?) dar lumea se indreapta intr-acolo.

Ma mir de ani de zile cum din ce in ce mai multi oameni se cauta dar nu se gasesc. Merg la medic, coach, psiholog, psihoterapeut, apoi ajung la psihiatrie si de aici drumul este, pentru cei mai multi fara intoarcere.
Iar specialistii sunt din ce in ce mai multi, din ce in ce mai specializati si apoi multi-specializati, care aplica tehnici diverse si diferite, din ce in ce mai greu de inteles si de pronuntat, la care oamenii simplii raman vrajiti. Aaa, vreau si eu sa fiu facilitat de metoda asta. Imi doresc si eu sa fiu pe un norisor. De cand visez sa am si eu asta sau aia.

Desi multi oameni au nevoie doar de cineva cu care sa poata sta de vorba, ei ajung pe mana specialistilor care, mai mult ii zapacesc decat ii linistesc, ce sa mai pomenim despre crestere, dezvoltare, stare de bine.

Iar aici, marea vina o au specialistii care ofera sfaturi, consultanta, coaching, terapie si alte asemenea si care nu au chemare, nici talent, nici macar un pic de empatie.
Un specialist care a invatat ceva trebuie sa si aplice. Nu conteaza daca este sau nu ok, daca poate sau se pricepe, daca este potrivit sau nu, musai trebuie aplicat. Si asa te trezesti cu sfaturi si facilitare de la persoane care nu au nici un fel de experienta personala, nici un fel de feedback din viata lor dar care stiu cum sa cresti un copil, cum sa te intelegi cu soacra, cum sa faci pace cu sotul, etc, etc, etc.

Atentie, nu vorbesc despre medici (psihiatri sau alte specialitati), nici despre cei specializati in suport pe zone clare si bine delimitate (cum ar fi somatica, bolile mintale) ci despre cei care vor sa te invete pe tine cum sa ai familie, copii si sa traiesti bine desi ei nu au si nu stiu cum este asta pentru ei insisi. Oare de unde ar putea sti cum este pentru altcineva?

E ca in povestea cu cel care s-a trezit cu un ciocan in mana si se apuca sa bata cu el in orice pentru ca nu-i asa, un ciocan se foloseste la batut cuie. Si asta este valabil pentru cei care au idee despre ce este un ciocan si la ce se foloseste. Imagineaza-ti un specialist care invata mecanic ceva si apoi aplica mecanic pe altii. Poate ca v-ati intalnit cu specialisti care v-au facut o anamneza de 30 min, apoi un chestionar de 30 intrebari si in final v-au dat un diagnostic. Nici macar in business cand analizezi un bilant contabil (teoretic ceva simplu si usor) nu poti avea suficiente informatii in cateva ore.

Nu intamplator lumea in care traim o ia razna si nu degeaba sunt din ce in ce mai multi oameni antrenati in aceasta spirala distructiva (si nu ar fi asa daca nu ar fi cerere si evident si oferta, care apoi creeaza o noua cerere si tot asa).

Nu exista om fara trauma dupa cum nu exista trauma vindecata.