02 sept. Cel Bun, cel Rău și cel Urât
Parafrazând celebrul film, putem identifica (ba chiar ajută) o metaforă în afaceri.
Indiferent de situație, chiar și în război, o afacere se poate afla în creștere, în declin sau în stagnare. Știu că această afirmație va selecta pe cei care vor citi mai departe și chiar vor comenta, insă tocmai aici este cheia: înțelegerea realității și poziționarea pentru maximizarea rezultatului face diferența între cei care au succes și cei care se plâng.
Ideea acestei metafore mi-a fost inspirată de multe situații de consultanță în care diferiți conducători (antreprenori sau manageri) se confruntau cu dilema: am următoarea situație și nu am oamenii potriviți pentru a o rezolva rapid și bine (adică eficient).
Ce este relevant este că, cei care fac asemenea afirmații sunt în situații normale de business: creștere, stagnare sau declin, ceea ce relevă o legătură directă între percepția realității și adecvare.
Care va să zică, te poți confrunta cu probleme chiar dacă business-ul tău este în creștere. Paradoxal, dar foarte adevărat. Dacă nu credeți, întrebați oamenii de succes din proximitatea voastră care este sursa succesului lor. O să fiți uimiți de răspunsurile primite.
Analizând situațiile în care conducătorii reclamau dificultățile am identificat o discrepanță între problemă și personalitatea celui responsabil să o rezolve. De aici a fost simplu să văd că, deși orice problemă are o soluție, nu orice persoană poate rezolva orice problemă.
Literatura de specialitate este plină de exemple de abilități necesare pentru succes (și aici aș puncta că aceste abilități sunt identice în viața privată cu cele din business) dar cea mai mare provocare este de a găsi persoanele potrivite cu situația de la un moment dat. Dacă sunteți mai curioși, puteți găsi inclusiv sfaturi, cursuri, exemple practice și training-uri despre cum putem dezvolta aceste trăsături, dacă nu le avem.
Am întâlnit în viața mea profesională de peste 35 ani toate tipuri de mediu, de business și de profile umane, conform acestor conjuncturi: creștere, stagnare, declin. Și am văzut de multe ori inadecvarea oamenilor la situația existentă, după cum am întâlnit mulți oameni talentați însă incorect plasați sau motivați. De cele mai multe ori, indiferent cât de bun și valoros este un om, plasarea într-o situație nepotrivită duce la demotivare, erori, pierderi și în final colaps, faliment.
Simplu spus, fiecare persoană are o înclinație spre o anumită atitudine, conduită, sau stil de muncă, iar dacă se află într-un loc care solicită calitățile sale, v-a străluci.
Avem astfel persoane potrivite pentru creștere, persoane care se simt foarte bine în stagnare după cum avem oameni care se descurcă minunat pe scăderi. Dacă prima și ultima se caracterizează în principal prin haos, stagnarea aduce cu sine o rutină care este similară unei poziții statice, aproape ca o băltire.
Când business-ul se află în creștere ai nevoie de viteză mare, de precizie fină și de decizii rapide, chiar dacă uneori pare că pierzi aparent. Ai nevoie de expansiune rapidă, de răspunsuri prompte și de rezistență la presiunea mare a timpului. Când te afli în cădere, deși timpul pare foarte important, este vital să ai reziliență, să poți face ușor și fără prea mari procese de conștiință alegeri dificile și să ai încredere în tine și oamenii din jurul tău. În fine, într-o fază de stagnare, de rutină a business-ul ai nevoie de răbdare, de atenție și de o doză foarte mare de automotivare pentru a depăși plictiseala inerentă.
Iar managerii valoroși știu că ciclul de viață al unui business include toate cele 3 ipostaze (care se succed la intervale neregulate de timp) și își creează angajează sau antrenează echipe mixte care să ușureze trecerea business-ului prin fiecare etapă. Imaginați-vă cam ce se întâmplă (și eu vă pot cofirma din experiența mea) când la conducerea unui start-up sau a unei firme aflată la începutul unui ciclu de creștere este un finanțist (care este foarte sensibil și atent la indicatorii de performanță), sau la conducerea unei firme în declin se află un contabil (care ușor și des intră în panică sau chiar se blochează) după cum un vânzător/ marketer ar conduce o firmă care stagnează, pe o piață care stagnează (și care are tendința de a antrena resurse foarte mari pentru rezultate foarte mici sau inexistente, deci face o risipă).
Este lesne de imaginat și ce fel de oameni ai nevoie în funcție de planurile pe care ți le faci. Chiar dacă ai oameni foarte buni, cu care firma se descurcă foarte bine, însă nu reușește să obțină cote de piață noi, sau să dezvolte produse noi, stabilirea unei ținte ambițioase de creștere este utopică. Nu se va întâmpla (decât poate, accidental) și va distruge moralul existent.
La fel de periculos este să ai ținte ambițioase, să pornești foarte bine dar, după timp scurt să aduci la conducere o mentalitate diferită (de contabil sau finanțist) care rapid îți va tăia aripile.Cu toate acestea, concluzia mea principală este că, cea mai potrivită persoană este cea care are talent. Oricât de mult ar învăța cineva despre o anumită atitudine, despre un anumit comportament, dar și oricât de mult s-ar antrena, rezultate cu adevărat remarcabile obțin cei talentați.
De ce în decursul timpului, deși teoria este larg răspândită, cunoscută și acceptată se întâmplă pe dos, în marea majoritate a cazurilor ? Pentru că, viața bate filmul.
No Comments