Fericirea ca Obligație

Titlul acestei cărți te duce cu gândul la cine știe ce metode moderne de atingere a fericirii însă este doar un click bait, ironic, pentru a te face să o citești. Iar dacă ai îndoieli în ceea ce privește motivațiile consumerismului sau te întrebi de ce este așa de agresivă publicitatea în zilele noastre atunci musai să citește această carte.

Brune, un savant de litere, face prin acest eseu (cum el însuși descrie această carte), un demers spre conștientizarea omului privind pericolul major pe care publicitatea îl induce in societate: standardizarea, dar nu oricum, ci aspirațională.

Eu personal am citit această carte în două perioade diferite, dar cu mare relevanță pentru mine, la începutul și la la sfârșitul perioadei de “luptă” în domeniul marketingului (și a publicității). Și pot confirma personal cât de adevărate sunt ideile și observațiile lui Brune.

Mai mult, una dintre marile întrebări la care încă mai caut un răspuns este: dacă un produs, serviciu, brand, etc este atât de bun și de extraordinar, atât de necesar și atât de dorit, de ce este nevoie de atâta efort și resurse pentru a fi cumpărat de cineva?

Spre exemplificare iată câteva dintre numeroasele pasaje care mi-au atras atenția:

“a reduce, a frustra, a erotiza, a recupera, a condiționa, a infantiliza – acestea sunt marile tehnici ale dresajului publicitar.”

“…știu ei (publicitarii n.n.) că niciodată nu urci în ierarhia socială consumând cutare sau cutare produs. Din contra, ierarhita e aceea care face să crească consumul… “

“…să cumperi dintr-un soi de reflex social-natural, fără să te mai gândești la ce faci: acesta este comportamentul normalizat pe care îl au în vedere cele mai bune sloganuri. Atâta doar că consumatorul trebuie totuși să se gândească la ce face; exact cât să se obișnuiască să cumpere fără să se mai gândească.“

Iar dacă conștientizați impactul social al publicității clasice, vă invit să vă imaginați cam ce ne așteaptă cu social media și inteligența artificială.