Greva NU Este Despre Profesori

Greva nu este despre profesori. Greva, în general nu este despre cei care o fac. Greva este despre încălcarea unui acord. Este despre pierderea încrederii și despre eșecul discuțiilor amiabile. Nu face nimeni grevă atunci când îi este bine, nici nu se raliaza la una dacă nu este justificată. Oamenii au nevoie de predictibilitate și de înțelegeri respectate (fie că se numesc contracte de muncă, promisiuni, înțelegeri verbale, împrumuturi sau ajutoare). Atât!
Greva nu este despre profesori. Este despre o înțelegere încălcată cu mult timp în urmă și care a fost pansată de multe înțelegeri și promisiuni neonorate.

Greva nu este despre profesori. Este despre un sistem putred, chiar mort aș spune, care nu mai are cum să fie reînviat.

Greva nu este despre profesori. Este despre lipsa de transparență și responsabilități. Este despre neasumare.

Greva nu este despre profesori. Este despre amenințările transformărilor profunde și despre frica de a le infrunta.

Greva nu este despre profesori. Este despre lipsa de obiective și a consecințelor observate.

Greva nu este despre profesori, nu o să fie despre profesori și nu este decât o fărâmă din greva societății noastre.

Pe de altă parte, am avut multe discuții cu persoane implicate în școală românească și pot să afirm și să susțin în orice context că, școală românească este parazitată de multe “moșteniri” și persoane care nu au nici un fel de bune intenții.

Școală românească este învechită. Iar cei care au responsabilitatea teoretică (ministerul) și practică (profesorii) sunt în conflict veșnic.

Școală românească nu este adecvată. Cu puține excepții, toți copiii trebuie să învețe aceleași lucruri de la grădiniță până la clasa X (învățământ obligatoriu) indiferent de înclinațiile și pasiunile acestor copii. Este ca și cum 80% din copii ar urmă o carieră academică sau de cercetare pe orice domeniu și ar avea nevoie de orice informație pentru a reuși. În realitate 80% din copii vor avea o viață mediocră (adică medie) și pentru asta au nevoie de bazele, de fundamentele personale, sociale și economice pentru a putea trăi o viață decentă. Restul de 20% oricum fac meditații, cursuri extrașcolare și pleacă la studii prin alte părți tocmai pentru a ilusta inadevarea școlii.

Școală românească este mediocră. Toți copiii sunt băgați în aceeași oală indiferent de ritmul și capacitatea lor de învățare. Clase cu 30 copii (la stat deocamdată, căci la privat au plecat de la 12 și au ajuns deja pe la 20+) în care un profesor trebuie să predea tuturor în același ritm (oare care este ritmul corect?).

Școală românească nu este sincronizată. Avem grădinițe unde se învață limbi străine, scris, citit și alte asemenea lucruri dar avem și multe unde aceste lucruri nu se învață. Imaginează-ți ce se întâmplă în ciclul primar cu copii care știu să scrie și să citească din grădiniță și încep școală cu bastonașe și desenașe, cu alfabetul, etc. Despre trecerea la gimnaziu și apoi la liceu nu are sens să vorbim aici. Să vezi distracție cu sistemul mixt: examen național + examen liceu.

Școală românească nu are disciplină și demnitate. Știu profesori care încalcă cu bună știință reguli morale și nu numai pentru ca apoi să vrea să le predea copiilor exact necesitatea respectării regulilor. Adică să faci ce zice și nu ce face popa. Doar că, copiii din zilele noastre te întreabă sec: de ce? De ce trebuie să fiu eu punctual când tu profesor nu ești? De ce trebuie să nu fumez eu la școală când tu fumezi (chiar dacă nu în curte, dar în fața școlii)? De ce eu trebuie să port uniformă și tu profesor, modelul meu de comportament, nu? Și lista poate continuq cu multe, multe altele.

Să ne înțelegem, nu toți profesorii sunt așa.

Sunt mulți dascăli, învățători, profesori cu mare drag de educație și cu multă dragoste pentru copii. Doar că impactul și influența acestora sunt din ce în ce mai mici, vocea lor este marginalizată iar numărul lor este în continuă scădere.
Și atunci se întâmplă furtuna perfectă când nu mai ai nici reguli și nici oameni în sistem care să țină nivelul și să asigure calitatea.

Vom trece și peste această grevă, este în natura lucrurilor să se așeze (orice furtună are un sfârșit, orice rău își găsește o matcă, orice ceartă se stinge) dar cu ce preț? Iar noi, vom mai putea să plătim acest preț? Îl mai acceptăm?

Răul și prostia se amplifică și se propagă de la sine, pe când binele și inteligența au nevoie de efort, de ajutor și de agregare pentru a se răspândi.